Arina Nițulescu

Arina Nițulescu

Arina Nițulescu 500 921 Dautor

AUTOR este o poveste imaginată și construită de oameni pasionați, care inspiră prin curaj și originalitate. Vrem să îi descoperi și să te motiveze prin istoria lor și prin ceea ce creează.

Trecerea de la cercetare și restaurare de arhitectură la proiectare de bijuterie am făcut-o recent, dar nu am perceput-o ca pe o schimbare. Lucrurile care s-au modificat au fost doar scara obiectului, materialele cu care încerc încă să mă împrietenesc și, recunosc, dispariția unui beneficiar real, de cele mai multe ori, incomod. Restul urmează drumul firesc, arhitectural: prezența conceptului într-o colecție, perioada de documentare care precede orice nou proiect, căutarea materialelor și a tehnicilor potrivite și, din păcate la fel ca în arhitectură, zăbovirea multor obiecte doar pe hartie, în stadiul de proiect.
Care sunt principalele concepte transpuse în piesele tale?
Colecția pe care am propus-o pentru acestă ediție a târgului AUTOR este o meditație asupra procesului îmbătrânirii umane, privit din perspectiva diversității și frumuseții ce pot însoți degradarea fizică inerentă. Mesajul pe care doresc să-l transmită colecția, este acela de a accepta, ca naturală, această etapă a vieții și de a respinge menținerea unei iluzii a tinereții prin intervenții artificiale și distructive, cu rezultate, de cele mai multe ori, ridicole.
Cu ce material ți-ar plăcea să experimentezi, dar încă nu ai avut ocazia?
Întotdeauna am încercat să susțin conceptul colecției prin material, tehnică, formă și culoare. „Călătoria în timp” a explorat fragilitatea hârtiei, în „Poveste de dragoste” am apelat la argint, pentru a exprima o anumită sobrietate și strălucire masculină și la rășina colorată, pentru a sugera capacitatea de adaptare și farmecul feminin. . . Pentru colecția de la această ediție a târgului AUTOR am ales lâna împâslită cu inserții din mătase și argint. Fără a-mi propune să lucrez cu anumite materiale înainte de a-mi defini exact tema colecției, recunosc că mă atrage, de câtva timp, ideea de a insera în piese diverse obiecte găsite, modelate anterior de natură.
Cum l-ai descrie pe cel / cea care îți poartă bijuteriile?
Nu mi-am propus niciodată să creez podoabe, ci să materializez idei. De aceea, pare că piesele mele au ajuns bijuterii dintr-o întâmplare: unele sunt foarte fragile, altele prea grele. În orice caz, dificil de purtat . . . Cei care le poartă sunt cei care au fost emotionați de povestea din spatele bijuteriei și s-au regăsit în ea.
Care este cel mai bun sfat pe care l-ai primit până acum?
Nu știu dacă a fost cel mai bun sfat, dar a fost cel cu care am fost total de acord: realizarea bijuteriilor să rămână mereu pentru mine o cale de exprimare și sa nu o transform într-un mijloc de întreținere.
Ce bijuterie ai fi dacă ai fi bijuterie?
Conservatoare, perfecționistă și ancorată în trecut aș fi, probabil, un (burghez) ceas mecanic de buzunar.