fbpx

Behind the scene cu Dan Pierșinaru

Behind the scene cu Dan Pierșinaru

Behind the scene cu Dan Pierșinaru 600 900 Dautor

In numarul de martie 2011 al revistei « The One » apare un interviu pe care l-am facut cu Dan Piersinaru. Desi e surprinzator de tanar, are deja cateva vieti in spatele lui si este cunoscut mai ales pentru crearea targului Autor si a expozitie de bijuterie Extins, singurele evenimente de bijuterie contemporana romanesti care au loc anual la noi.

Dan Piersinaru te surprinde din primele clipe cand il vezi. Pare un baiat cuminte, inca la facultate, timid, insa de fapt este una dintre cele mai hotarite, concrete si mature persoane pe care le-am intalnit in ultima vreme.

Cand stai de vorba cu el esti cu un fel de Sheherezada la masculin. Timpul devine o notiune secundara si fara importanta. Poti sta de vorba cu orele si tot mai sunt lucruri nespuse. Dan are multe lucruri frumoase de povestit si nu se opreste la cuvinte, pentru care recunosc ca are un real talent. M-am gandit sa-l desprind din zona lui ca sa descopar care e secretul realizarilor lui, era un lucru care ma intriga.

Dan nu se ascunde, nu foloseste clisee, e direct si sincer. Cand vorbeste despre un concept sau un proiect, pornind des de la o idee complexa, el are darul sa o tranforme rapid in realitate. Intr-un mod construit, pozitiv si care nu exclude un fel jucaus de a fi. Isi duce la capat fara stres aparent proiectele, ca si cand toate greutatile si problemele care ii ating pe ceilalti, se feresc sa dea pe la el prin gradina. El e dovada clara ca atitudinea cu care intampinam lucrurile in viata determina in cea mai mare parte si cursul lor si rezultatele care decurg din ele. Si nu, nu este un cliseu. In ciuda succeselor cu care se poate mandri, Dan ramine discret si firesc, atent cu cei din jur si fara artificii. Cand il intreb cum e sa lucreze cu artistii si sa se impace cu egoul lor, raspunde simplu: cu umor si intelepciune.


Ziua shootingului – take one

Intalnirile cu Dan au fost urmarite de vreme rea (poate pentru a contrasta cu caldura energiei care s-a stabilit intre noi) : urata zi in care am facut interviul a fost urmata de una a shootingului, la fel de incruntata. O dimineata atat de ciudata de iarna la Bucuresti incat daca nu as fi fost bine dispusa, as fi declarat-o chiar o zi foarte urata. Ploua ca intr-o comedie italiana unde accesoristii nu au reglat bine furtunul. Cand am terminat sedinta foto, doua ore mai tarziu, Dan nu si-a recunoscut masina – intre timp daduse gerul. Masina se transformase intr-un cub de gheata colorat ! Ne-am amuzam cand am descoperit « designul » asta original si am botezat-o « masina Craiesei Zapezilor ».

Era ciudat ca situatia se repeta – cu cateva luni in urma la Paris, cand ne-am intalnit prima oara, fortele naturii au fost impotriva. A fost o zi cu furtuna clasica pariziana, ca la cinema – cer gri plumburiu, vantul si ploaia marunta se incolaceau printre trecatorii grabiti in fata operei Garnier. Acum aveam intalnire cu Dan la studioul foto pentru un shooting contra cronometru inainte sa fug la Otopeni sa iau avionul pentru Paris la pranz. Interviul il facusem cu o seara inainte, incepusem sa-l scriu si ma culcasem tarziu.

Studioul e un spatiu mai mare, cu culoare si usi. Dan ma astepta cu o cafea. Ma gandisem sa o asteptam pe Mel (PR-ista noastra) si sa punem impreuna la cale ordinea in care vom fotografia tinutele. Ma intriga insa un detaliu destul de important – Mel imi telefonase sa-mi spuna ca a ajuns deja si ca Dan i-a deschis usa. Insa Dan afirma ca n-a vazut-o… Cand ajung cu Dan Piersinaru in partea unde are loc shootingul, inteleg misterul – Dan Vezentan, fotograful, o primise pe Mel care statea cuminte asezata pe canapea si ne astepta. Intre doi Dani si mai multe usi ne incurcasem… E derutant sa ai doi Dan in aceeasi incapere, dar e si util: te adresezi unuia, raspund amandoi! ;))


Facem un check-up rapid al tinutelor si pantofilor impreuna: Scabal, Lorenzini, Marsell, Lost& Found, Fujiwara. Dan a adus o selectie de pantofi din garderoba personala care merg ca turnati cu temele pe care ni le-am propus pentru fotografiere. Ador o pereche de pantofi galbeni de lac de Istvan Campan. Simt ca o iasa un shooting bun. Este ciudat cum unele lucruri stii dinainte ca or sa iasa bine, le simti pur si simplu…

Cat timp Dan fotograful pregateste lumina, il machiez rapid pe celalalt Dan. Vreau sa arate cat mai putin cuminte: primul look este de gangster din Chicago pe vremea prohibitiei. Atat lui Dan cat si mie ne-a placut ideea de a crea niste personaje cat mai contrastante si mai departate unul de altul care sa corespunda cu laturile pe care nu le vedem « ilustrate » la Dan. Pentru primul personaj vrem ca Dan sa arate mai « rau ».

O pisica tricotata ne supravegheaza de pe canapea. E cu dungi colorate viu si are niste formidabile mustati din ata neagra. Dan fotograful imi povesteste ca a cumparat-o in Bulgaria, de la o bunicuta care le tricota pe loc. Cum ea insasi avea niste mustati impresionante ca ale pisicilor pe care le realiza, el si-a dat seama ca ea de fapt facea autoportrete.


Am terminat machiajul, ma lupt cu parul lui Dan. Un par cu multa personalitate, ca stapanul lui, glumeste Dan-cel-intervievat. Noroc ca Mel, intotdeauna perfect echipata pentru orice situatie neprevazuta, are in geanta ei polivalenta si o bomba de fixativ. Parul lui Dan devine locul de dezlantuire a unui concert la 4 maini.

Imi suna in urechi un fragment din interviul cu el «Cand intalnesti pe cineva de la care poti sa inveti nu sta sa vina sa te caute, du-te in intampinarea lui». Asa ca invat de la el sa fiu directa si destinsa. Iti inspira incredere si e foarte usor sa lucrezi cu el. Dan e firesc si natural. Unele intalniri cu oamenii sunt firesti si evidente. Asta e una dintre ele (ma gandesc la alte interviuri, cand persoana se simtea obligata sa joace rolul starului care iti acorda o favoare si in care comunicarea era dificila, parca cenzurata si crispata). Ori eu cred ca un interviu reusit e ca un dans: daca ai o muzica buna mai e nevoie si de un partener bun care sa nu te calce pe picioare. Daca ai un cantec care-ti place foarte tare si pe care vrei sa dansezi, e pacat sa o faci cu persoana nepotrivita. Cu Dan cantecul era deja frumos, doream sa scriu despre bijuteria contemporana la noi, si el s-a dovedit un partener de exceptie.

Dan se amuza sa fie gangster. Tine intre dinti un chibrit, ca un gangster care iese de la un meci de box. Ne gandiseram la deghizari, la multiple fatete si la glume, sa arate « rau », dar rezultatul intrece asteptarile ! Dan e un gangster cu pantofi galbeni, stralucitori, cu o expresie convingatoare de bad boy, contrara celei obisnuite, de elev premiant! Si totusi e firesc, aerul acesta ii vine ca o manusa, e convingator. Urmatoarele tinute ii vin la fel de natural si de usor. Dan fotograful are in studio o baterie si bete de la un grup de muzicieni – Dan gangsterul devine Dan baterist de profesie. Versatilitatea lui e surprinzatoare – are niste calitati care ma inspira sa-l transpun in inca multe personalitati… din pacate timpul e scurt si imi aduce aminte ca mai sunt multe de facut.


Urmeaza o serie de poze conceptuale, o ambianta energica, Dan fotograful e in verva, Dan creatorul e destins, se distreaza si sare in sus, fotograful se intrece pe sine. Se glumeste si buna dispozitie este palpabila in pozele pe care le verificam in direct. Terminam sedinta foto. Dan gangster-rocker-bateristul redevine Piersinaru-cel-de-zi-cu-zi. Numai parul ne mai aduce aminte de ultimele doua ore. Timpul meu e din ce in ce mai scurt, asa ca imi propune sa ne ajute sa ducem hainele inapoi la Casa Frumoasa si la Entrance, inainte sa fug la aeroport.

Daca ati citit deja interviul sau take two-ul, sper sa va placa acest « behind the scene ». Daca nu ati citit inca interviul, sper ca making off-ul sa va trezeasca curiozitatea de a-l descoperi in revista sau la sfarsitul lunii, pe site-ul The One. Veti descoperi un om frumos, cu o incredibila energie creatoare, cu o maturitate pe care multi si-ar dori-o, care are multe de spus, inca si mai multe de facut si care in mod sigur va continua sa ne surprinda in anii care vin.

Multumesc pentru realizarea articolului in conditii extreme si internationale:
Dan Vezentan, fotograf.
Mel Munteanu
Casa Frumoasa
Entrance Concept Store
Concept si text:
Ioana Nicolescu 
2011