„Tot ce este bine cunoscut este greșit.” Oscar Wilde
Mă întorc de la Alchimia și instalată în avion, cu perspectiva unui lung drum nocturn până acasă, mă străduiesc să răspund la provocarea pe care mi-a lansat-o Dan Pierșinaru, aceea de a scrie un articol despre experiența pe care am avut-o acolo. Lăsând Florența, cu luminile ei strălucitoare, să dispară în zarea întunecată, încerc să îmi conturez în minte răspunsurile la întrebările inițiale, premergătoare demersului meu de a studia la Alchimia. De ce am venit, ce am vrut să aflu, cum mă va influența ceea ce am învățat sau dacă voi reveni, care e viitorul bijuteriei contemporane? Și îmi vine să zâmbesc la primul gând care îmi vine în minte, un citat din Oscar Wilde: tot ce este bine cunoscut este greșit (Ce înseamnă să fii onest).
Suntem în prezent martorii unei mari schimbări a umanității, cu implicații pe toate planurile: social, economic, tehnologic, cultural și artistic. În acest decor contemporan, este firesc ca și bijuteria, în calitate de mini-operă de artă, să răspundă altor necesități și să se raporteze la alte valori. Poate că înainte, o brățară, cumpărată în vreun supermarket din Paris, te-ar fi putut face să fii diferită, fiindcă, pe o rază de 500 kilometri, nu ar mai fi avut nimeni una la fel. Astăzi, lumea circulă între țări, între continente, producția de masă s-a multiplicat de milioane de ori și uniformizarea este mult prea evidentă. Cred că acestea ar putea fi câteva dintre explicațiile care au dus în ultimii ani la creșterea nevoii de „unicat”, de obiecte „statement”, de „piese de autor”, fie că e vorba despre o broșă sau despre o masă pentru living.
Revenind la Florența, mi-a plăcut totul, școala, orașul, mâncarea, limba italiană, pe care încerc să o învăț și oamenii pe care i-am întâlnit și îi revăd de fiecare data, cu bucurie. Orașul respiră un aer de rafinament și de multă bogăție, de toate felurile. E prin el însuși o sursă continuă de inspirație și de frumusețe.
Workshop-ul la care am participat acum a fost despre bijuteriile din rășină, curs ținut de Yoko Shimizu. Cum nu aveam multă experiență, mi s-a părut interesant să aflu secrete care, te ajută să improvizezi și să descoperi noi valențe ale acestui material inedit.
Ca regulă generală, la Alchimia ai libertate deplină să îți creezi propriul tău proiect și sub îndrumarea profesorilor, să experimentezi lucrul cu orice material îți trece prin minte. Orice obiect care „iese” din Alchimia este unic. Singurul element comun este latura conceptuală. Fiecare piesă are în spate o poveste, un sentiment, o semnificație.
Luna trecută, am avut plăcerea să particip la un workshop de-al lui Ruudt Peters. Tema acestuia era: culoarea roșie. Să lucrezi cu Ruudt Peters e intr-adevăr deosebit, te obligă să îți folosești preferențial emisfera dreaptă a creierului și să regândesti absolut totul în alte dimensiuni. Oamenii, prin cultură și prin educație sunt tentați să depindă de tipare, de convențional, de reguli. O mătură este doar o mătură, desertul se servește la sfârșitul mesei, un inel e prețios numai dacă este făcut din aur ori argint, etc. Nu e greșit. Gândirea în tipare te ajută mult să fii eficient și chiar mulțumit cu munca ta, cu viața ta. Însă când vine vorba despre bijuteria contemporană, tiparele trebuie să fie închise cu șapte lacăte.
Cand vii să studiezi aici, îți deschizi o poartă secretă în sistemul tău de gândire. E ca la o sticlă de șampanie, o dată deschisă, licoarea parfumată iese și umple totul în jur. Dincolo de ușa ascunsă sunt orizonturi pe care nu le bănuiai, astfel că, o mătură poate deveni un obiect „statement”, desertul e mai bun dacă îl iei la începutul mesei și inelele pot fi prețioase, chiar dacă sunt făcute dintr-o bucată de sârmă ruginită, un lemn spălat de ploi sau un fragment de jucărie pierdută de vreun bebeluș.
Practic, orice lucru, aparent fără importanță, poate deveni o bijuterie, ori un obiect valoros. În fond, nu acesta este însăși chintesența Alchimiei? Să transforme metalul obișnuit în aur, ori altfel spus, neprețiosul în prețios?
Da, a meritat să vin și voi reveni. Am aflat soluții și am experimentat materiale noi, inclusiv alte abordări ale metalului. Am întâlnit oameni renumiți pentru opera lor și am avut oportunitatea să învăț de la ei. Mi-am eliberat gândirea de bruiajul convenționalist și mai mult decât orice, am savurat fiecare moment.
Alina Carp, 21 octombrie 2012