Daria Lutskevich, designer de bijuterie conteporană din Minsk, într-un interviu AUTOR – o poveste despre perseverență și pasiune ⫸ Dacă viața mea ar fi o bijuterie, ar fi o pereche de cercei-statement, sculptați în cel mai negru lemn de stejar ⫸ M-am gândit de multe ori să aduc proiecte internaționale de bijuterie contemporană în Belarus. Îmi doresc să formez o comunitate bazată pe suport reciproc și feedback.
1. Credem că piesele tale au ceva special – sunt pline de istorie, de eleganță și delicatețe. Cum ai îceput să faci bijuterie?
Totul a început în 2011, când l-am rugat pe tatăl meu să îmi facă o bijuterie din lemn de stejar – o brățară. Nu știam nimic la acea vreme despre prelucrarea lemnului de stejar. Mai târziu am început să mă gândesc la bijuterii din lemn, modele noi venindu-mi în minte fără oprire. Din păcate, tatăl meu nu era foarte încântat să confecționeze bijuterii, iar aici începe povestea mea… Am învățat bazele prelucrării lemnului singură. La acea vreme studiam lingvistica la Universitatea din Minsk, așa că nu mă puteam dedica în totalitate lucrului cu lemnul (nu aveam suficient timp, nu aveam instrumentele adecvate, nu eram sigură în ce direcție vreau să îmi duc pasiunea pentru bijuterie).
Obișnuiam să călătoresc 300 de kilometrii în fiecare weekend pentru a-mi vizita orașul natal, unde părinții mei mei aveau un atelier de tâmplărie. Am învățat tehnicile foarte încet – nu neapărat pentru că nu aveam timp, ci pentru că nu aveam un echipament specializat; bineînțeles, tatăl meu m-a ajutat la început. El a fost și cel care mi-a cumpărat prima mostră de lemn de stejar. Imediat ce i-am văzut și i-am simțit culoarea, textura și istoria, am știut că vreau să lucrez exclusiv cu acest material.
2. Dacă viața ta ar fi o bijuterie, ce fel de bijuterie ar fi?
Dacă viața mea ar fi o bijuterie, ar fi o pereche de cercei-statement, sculptați în cel mai negru lemn de stejar. Materialul este dur, dar formele florale l-ar face delicat – asemănător contrastului dintre momentele bune și mai puțin bune ale vieții. Deși culoarea ar fi neagră, ar avea nuanțe și texturi diferite – asemănător lucrurilor simple în viață, care pot deveni complicate și vice versa. Iar în ceea ce mă privește, pot spune că mă încred zicalei carpe diem. Viața mea poate fi comparată cu lemnul de stejar, un material cu o istorie de sute de ani, care colecționează atât de multe momente.
3. Având în vedere că lucrezi cu un material plin de istorie, cum se simte să îi dai o nouă viață, o nouă înfățișare? Cum te conectezi cu această parte puternică a naturii?
Aș putea spune că îmi împart munca în producerea propriu-zisă a obiectului și aprecierea existenței acestuia. În timp ce dezvolt o nouă idee de bijuterie, nu mă gândesc la valoarea istorică sau la cea estetică – mă dedic doar prelucrării lemnului, mă concentrez doar pe rezultat și încerc să creez din punct de vedere tehnic exact imaginea pe care o aveam în minte. Odată ce am ajuns la forma finală, sunt gata să apreciez și celelalte valențe ale bijuteriei. Sentimentului plăcut, născut din oportunitatea de a crea în acest material istoric, i se adaugă sentimentul de împlinire, atunci când vezi oamenii purtând piesele tale. Originea lemnului de stejar m-a fascinat întotdeauna. Culoarea lui neagră se datoreză sutelor de ani petrecuți sub suprafața apei – nimeni nu poate transforma lemnul așa cum îl transformă natura.
4. Am dezbătut mult frumusețea în ultima vreme, mai ales sub conceptul Beauty never sleeps, al ultimei ediții AUTOR. Ce înseamnă frumusețe pentru tine? Unde o găsești?
Frumusețea a depășit de mult lumea materială. Cred cu adevărat că frumusețea este ceva apropiat fericirii, nu este ceva vizibil, dar o poți simți. Găsesc fericirea în rutina fiecărei zile – în vorbe, în atingeri, în ascultare, în creație. Cred că este important să eliminăm limitele, regulile, clișeele frumuseții și să încercăm să privim totul mult mai personal, să simțim frumusețea.
5. Cum ai descrie scena bijuteriei contemporane din Minsk, orașul în care trăiești și creezi?
Cred că avem creatori de bijuterie contemporană geniali aici. Din păcate, există foarte mulți artiști independenți și nici un eveniment profesionist dedicat bijuteriei contemporane. M-am gândit de multe ori să aduc proiecte internaționale de bijuterie contemporană și în țara mea. În Belarus, majoritatea bijutierilor participă la evenimente de fashion sau preferă să nu participe deloc. Mi-aș dori să pot forma o comunitate bazată pe suport reciproc și feedback, astfel reușind să ne dezvoltăm împreună pasiunea pentru bijuteria contemporană.
