Doris Maninger (Graz, 1958) trăiește și predă, desenează, modelează, coase și creează bijuterie în Florența. A studiat pictura și istoria artei la Academia de Arte Frumoase din Viena și a lucrat ca restaurator de fresce și sculpturi din lemn pentru Ministerul Italian al Patrimoniului Cultural în Cosenza, Calabria. A continuat, apoi, cu experimentarea diferitelor materiale în pictură, sculptură și design textil, combinând tehnici tradiționale cu metode contemporane conceptuale. După terminarea studiilor de bijuterie în 1998, Doris Maninger a fondat împreună cu Lucia Massei Școala de Bijuterie Contemporană Alchimia, recunoscută astăzi la nivel internațional. A expus, curatoriat expoziții de bijuterie și a predat în cadrul unor instituții private sau publice în toată lumea.
Este bijuteria contemporană un mediu nou încă? De ce?
Este o întrebare greu de răspuns. Nu cred că este un mediu nou, dar depinde de ceea ce clasifică fiecare dintre noi ca fiind nou. Bijuteria contemporană a apărut, mai mult sau mai puțin, în anii ’70 ai secolului trecut, dar pentru că este un domeniu destul de restrictiv poate fi numit “nou” în multe contexte. Există numeroase articole și cărți care abordează acest subiect și nenumărate discuții despre ce este, de fapt, bijuteria contemporană. Așadar, răspunsul meu este că da, este încă un mediu nou deoarece nu are o definiție clară.
Sunteți artistă. Apoi ați devenit profesoară. Reușește profesorul să îl impulsioneze pe artist?
Mă definesc pe mine însămi ca artist și educator, iar artistul îl impulsionează pe educator tot atât cât educatorul îl impulsionează pe artist. Îmi place să le spun studenților mei o frază auzită de la mentorul meu, Manfred Bischoff: “Să predai înseamnă să porți un dialog; tot ce am eu mai mult decât voi este experiență.”
Ați fondat o școală de bijuterie în Florența, un loc semnificativ pentru arta și meșteșugurile europene. A influențat acest lucru evoluția școlii?
Cu siguranță Florența a avut și are încă o influență imensă asupra școlii. În primul rând, este principalul promoter al școlii. Nu cred că școala noastră ar fi avut același succes în orice altă parte a lumii. În al doilea rând, faptul că suntem înconjurați de atâtea opere valoroase de artă ne inspiră, dar poate fi și intimidant, pentru că este greu să te ridici la un nivel la fel de înalt în fiecare zi.
Ați jurizat colecțiile înscrise la AUTOR mulți ani la rând. Ce ați putea spune că s-a schimbat de când ați interacționat prima dată cu AUTOR?
Cred că AUTOR a crescut în fiecare an, s-a îmbunătățit calitatea lucrărilor, în special în ultimii doi ani. Sunt foarte bucuroasă să observ această evoluție, pentru că asta înseamnă că artiștii sunt mult mai conștienți de ceea ce fac, iar tehnicile lor și atenția la detaliu devin din ce în ce mai bune. Mă bucur și să observ din ce în ce mai multe nume importante dintre artiștii internaționali la AUTOR, ceea ce înseamnă că organizatorii fac o treabă foarte bună în promovarea evenimentului.
Ce sfat ați vrea să oferiți tinerilor artiști, care aspiră să intre în această lume a bijuteriei?
Sfatul meu este: creați cu pasiune și dedicare și munciți cât de mult vă stă în putere! Inspirația nu este ceva ce apare pur și simplu, trebuie să munciți pentru asta. Nu rămâneți prea aproape de creațiile voastre, învățați să le observați de la distanță. Nu vă confundați cu ceea ce ați creat, altfel nu veți ști să primiți criticile într-un mod constructiv. Fiți deschiși și curioși să descoperiți ce se întâmplă în jurul vostru, în lumea artei, în politică, și ascultați-vă mâinile – de cele mai multe ori, ele vă spun mai multe decât creierul vostru.
