„Am ajuns să cred că sunt o sumă, un cumul variabil de idei, experiențe, erori și doruri. Sunt un moment. O idee care se încăpățânează să devină, parcurgându-și ardent călătoria” – Miruna Belicovici ne povestește de ce i-a fost cel mai DOR și care a fost efectul lunilor de pandemie asupra creației ei. DOR de AUTOR Pop-Up Shop de întâmplă: 19-20 iunie, la ARCUB, Hanul Gabroveni – o sărbătoare binemeritată a bijuteriei contemporane.
Cine este Miruna Belicovici?
Am ajuns să cred că sunt o sumă, un cumul variabil de idei, experiențe, erori și doruri. Sunt un moment. O idee care se încăpățânează să devină, parcurgându-și ardent călătoria. Cu toate acele împiedicări ce până la urmă te relevă mai mult și mai personal decât dacă drumul ar fi fost lin. Ca și în bijuterie. Piesa te poartă singură, se aruncă departe de esteticul recunoscut, de frumosul facil și, de o lași, te împinge spre forma sa adevărată.
De ce ai ales să creezi bijuterie și ce reprezintă aceasta pentru tine?
Pentru mine, bijuteria contemporana este un limbaj. Am început să lucrez pentru că simțeam că mă reprezintă ca și mod de comunicare: un transfer brut și onest, de fapt, de la un concept la o formă pe care o modelezi efectiv, murdărindu-ți mâinile, construind material o expresie.
Văd acest demers creativ ca pe ceva aproape intim, un fel de dans simbiotic între piesă și purtător, o manifestare personală pe care altfel nu o poți sau nu îți vine sufletește a o expune public. Bijuteria îți permite această exhibare excentrică a eului, așa… fix în văzul lumii.
Călătoria unei bijuterii începe…
Căutând cu răbdare acea formă autentică, a acelui moment în care îți dai seama că piesa a devenit un întreg și că orice intervenție e de prisos.
Pentru mine, acest proces e cea mai adictivă plăcere din toată joaca într-ale bijuteriei contemporane. Sunt bijuterii care se încăpățânează să nu se arate, ce stau pe masa de lucru zile întregi, așteptând cuminți ca eu să pricep, să înțeleg spre ce să le îndrept, ca să se poată povesti întru totul.
Care e sursa ta de inspiraţie în momentul în care prinde viață o nouă colecţie?
De cele mai multe ori, îmi surprind trăirile încapsulate în bijuteriile pe care le creez. Completate de curiozitatea de a alătura culori, texturi și de impertinența pe care o am în a mă lăsa condusă de povestea interioară a fiecărei piese ce se dezvăluie treptat, pe măsura ce o construiesc.
Meșteșugirea asta cu mâinile în metal sau alte materiale alternative e un demers profund personal, unde constrângerile nu își au locul. E o libertate de a fi eu pur și simplu, pe care mi-o acord. Mă onoreaza încrederea celor care se regăsesc în lucrările mele.
Cum îți încarci bateriile? Ce alte pasiuni și interese creative ai?
Pentru mine fiecare zi este un balans între rutină şi saltul spontan, între articularea extrovertă şi nevoia organică de a fi pur şi simplu singură. Liniştea şi timpul pentru mine exclusiv sunt un fel de rara avis. Aşadar privesc, umblu, cercetez. Povestesc la un pahar de vin. Citesc. Respir. Cam atât.
Cine îți poartă bijuteriile?
Oameni frumoși, fără filtre inutile sufletești, fără opacități. De exemplu, piesele din colecția Whisper, prezentată la Autor 2019 și pentru care am fost onorată cu premiul Krama @ Athens Jewelry Week 2019 (din materiale alternative, cu o volumetrie mai curajoasă), împodobesc mâinile unor femei pentru care esteticul sau valoarea nu se înscriu musai doar în vreun metal prețios. Și sunt toate românce.
Toată lumea vorbește despre educarea publicului întru digerarea mai facilă a autenticului, a consumului mai educat, a apetenței pentru acel design de obiect, de orice fel, care te traduce pe tine mai lesne. Am privilegiul să fi cunoscut atât de mulți oameni minunat de autentici, de personali în alegerile lor. Faptul că poartă piesele mele mă onorează.
Cu ce metale prețioase îți place să lucrezi și care sunt cele care te inspiră cel mai mult?
Am descoperit că îmi place să lucrez cu orice material cu care pot relaționa, care îmi spune ceva, la un moment dat. Urâte sau frumoase, după orice criteriu estetic, piesele pe care le fac trebuie să fie în sincron cu mine. Altminteri nu ies, nu se leagă.
Nu știu când am emoții mai autentice, când montez într-un inel de aur un generos topaz imperial sau un nasture de la o manta militară purtată de mult, de cineva, pe front.
Orice poate deveni o bijuterie, un obiect reprezentativ pentru cineva, capabil să transpună o poveste, să articuleze coerent şi estetic un concept. La urma urmei, este prețios ceea ce considerăm noi înşine că este prețios.
Te-au atras și alte materiale mai puțin convenționale? Alte proiecte?
Am lucrat cu fibre naturale, hârtie, pigmenți, creând liber structuri pe care le-am integrat în piesele din colecția Whisper prezentata la Autor și la Athens Jewelry Week 2019 (Krama Award). Mă fascinează atât să folosesc materiale fragile cât și translatarea structurii lor aproape vaporoase în metal.
Și joaca cu plasticul a fost surprinzător de invigorantă pentru o iubitoare a lucrului cu metalul până la adicție, precum sunt eu. Dar când percepi bijuteria ca pe un traseu evolutiv, să te arunci spre materialele mai puțin convenționale apare ca ceva firesc. „Antagonisms of love” e o colecție capsulă în care „Adapt, recicle, evolve” se articulează brut, pe „sufleteşte”. Piesele povestesc despre dragoste și în egală măsură despre redefinirea prețiosului, despre reinventarea și recalibrarea emoțională.
Suntem în 2021, la un an de la începerea pandemiei. Cum a decurs adaptarea la acest nou context? Cum percepi navigarea bijuterie creative in noul peisaj?
Ultima perioadă a fost surprinzătoare pentru mine, în pofida restricțiilor de a fi ceea ce eram obișnuiți să fim și să facem sau poate tocmai de aceea….am lucrat mult, bijuterii custom, narative, personale. Ca și când a devenit deodata mult mai important pentru multă lume cu ce se împodobește, ce alege să îi reprezinte. De parcă brusc contează mai mult, când ieși între oameni, ce exhibi vizual despre tine și aici bijuteria este un limbaj atât de permisiv, de maleabil.
Am primit în ultimul an atâtea imagini cu piesele mele, purtate în ședințe ținute pe Zoom sau alese pur și simplu ca să scoată din monotonie încă o zi redundantă de „work from home”. Să știu că lucrările mele creează context, sens, poveste celor ce aleg să le poarte, mă onorează și mă încântă.
Am de mers înainte, de experimentat și de aflat încă atâtea, pe drumul înspre ceea ce reprezintă bituteria ca și limbaj, ca traducere a eului. Și sunt departe de a fi început să știu măcar cât de puțin.
Cred că a rămâne creativ este esența oricărui viitor. Oricum vom fi nevoiți să ne recalibrăm în contextul prezent, nevoia de a-ți împodobi corpul cu ceva ce te reprezintă, de a te spune autentic, subzistă și poate că este mai necesară ca oricând. Because jewelry always matters.
Miruna vă dă întâlnire la DOR de AUTOR Pop-Up Shop, pe 19-20 iunie, în inima Bucureștiului.
