Bijuteria contemporana a Mihaelei Caravan este o meditație încântătoare asupra cotidianului și a peisajului emoțional ce înfășoară marile orașe și locuitorii lor. Cu motive precum explorarea vulnerabilităților individuale și colective, dar și viața secretă a obiectelor inanimate, designerul debutează pe scena artei contemporane cu piese manifest ce sunt, în esență, povești transformatoare care își depășesc suma părților.
Spune-ne despre tine, despre background-ul, studiile și experiențele tale.
Am studiat economie și am lucrat ca buyer în design interior în ultimii 10 ani. Am fost mereu pasionată de artă, design, sustenabilitate și am simțit mereu nevoia să abordez lucrurile authentic și diferit în munca mea creativă de dincolo de ușile biroului. Mi-am dorit foarte mult să construiesc ceva în jurul ideilor mele și să îmi creez propria linie de design, însă timpul nu a fost de partea mea până în 2018, când am urmat școala Assamblage, unde, sub supervizarea lui David Sandu și a Andreiei Popescu, am învățat primele tehnici de lucru cu bijuteria contemporană.
Am achiziționat toate uneltele de care aveam nevoie și am început să lucrez independent. La scurt timp după acest pas, am primit feedback foarte bun, fiind selectată să particip la Remains of The Feast în București, și mai apoi, la Joya Barcelona. Am prins curaj odată cu aceste circumstanțe, prin urmare, din octombrie 2018, mi-am dedicate timpul și energia integral implementării ideilor, conceptelor și unei colecții proprii, cât și deprinderii de noi tehnici.
Este o experiență foarte plenară, și mă simt privilegiată să am timpul să îmi focusez toate resursele și energia în această pasiune care se dezvoltă treptat în ceva mai amplu. În prezent lucrez la propriul website și mă bucur să arăt lumii roadele muncii mele din ultimele 6 luni.
Care e filosofia ta artistică?
Am două direcții în munca mea: cea artistică, rezultând în piese obiect de autor, și cea minimalistă, tradusă în colecții de bijuterii purtabile.
Prefer să păstrez abordarea artistică foarte liberă și neconstrânsă de factori externi. Recurg la această abordare pentru a exprima emoții și gânduri foarte personale. Conceptul variază în funcție de ideea pe care doresc să o întrupez.
Principalul țel al acestei abordări este să transmit un mesaj, să generez o mică schibare sau să aduc un gând la viață în ochii privitorului.
Privind colecția purtabilă, conceptul constă în piese simple, delicate, minimaliste inspirate de cultura contemporană Japoneză și de arhitectură. Cred că bijuteriile pe care le purtăm au o relație simbiotică cu corpul nostru și, astfel, reprezintă detalii pe care le poți observa doar când te apropii de o persoană. Văd bijuteria ca acel detaliu care exprimă foarte mult despre un om.
Am decis să creez și o colecție purtabilă, pentru că am simțit că e dificil să găsesc bijuterii simple pe piață, așa că am produs ceva ce eu aș purta. Mesajul pentru clienții mei este să se bucure de lucrurile simple și să aprecieze minimalismul și estetica sa.
Ce te inspiră în munca ta? Care sunt ritualurile la care recurgi atunci când muzele nu sunt prin preajmă?
Culeg inspirație din locuri dintre cele mai diverse. Sunt foarte inspirată de Berlin și de interacțiunea cotidiană cu oamenii, dar multe din conceptele și ideile mele vin din introspecție și din epifanii personale. Când nu sunt inspirată, iau o pauză, fac o plimbare lungă, merg la galerii de artă, merg cu bicicleta sau întâlnesc prieteni. Mă simt foarte inspirată în studio-ul meu intim și confortabil din inima Berlinului. Pentru mine, acasă, unde am și spațiul de lucru, este un loc creativ și unde mă simt în siguranță. Când mă blochez în procesul creativ, ascult discuri cu poveștile preferate din copilărie. Ele îmi dau mereu un sentiment incredibil de pace.
Piețele de vechituri sunt o altă resursă de inspirație. Acolo ajung toate obiectele nedorite cu istorii bogate, care abia așteaptă să fie salvate. Iubesc mirosul, texturile, culorile și nebunia acestor piețe. Mereu prefer să merg singură acolo și să admir în tăcere detaliile piețelor. Preferatul meu este Mauerpark.
Spune-ne ceva despre colecția ta actuală. Ai o piesă favorită?
Această colecție reunește sentimentele pe care uneori alegem să nu le simțim, pentru a ne proteja de disconfortul de a sta cu ele: durere, frică, furie, tristețe, anxietăți și griji. Însă alegând să evităm acest discomfort, evităm, dimpotrivă, descoperirea de noi posibilități în noi înșine.
Când alegem să fim vulnerabili, facem o decizie conștientă de a ne oferi blândețe și dragoste. Nu ne negăm valoarea intrinsecă a actului de a simți orice simțim, indiferent de cât de neadecvat, șubred sau dificile ar fi aceste emoții natural. Alegem în schimb să ne oferim suport și să navigăm grațios, cu plenitudine și afirmare aceste perioade, iar făcând asta, ne oferim cel mai prețios dar: să învățăm din experința emoțională și să o integrăm total.
Să învăț să fiu vulnerabilă a fost un proces neplăcut când am început această călătorie, ca artist și ca om. E încă un loc provocator, dar în această provocare am învățat multe fațete ale empatiei, recunoștinței, creativității, și am crescut.
Vulnerabilitatea m-a eliberat de canoane și m-a ajutat să încorporez diferențe și dificultăți în arta mea. Mi-a dat un spațiu sigur de manifestare a lucrurilor care mă fac autentică și unde am reușit să transform emoții dificile într-o muncă ce îmi poartă atât puterea cât și sensibilitatea în lume. Pentru că ambele sunt fațete ale aceleiași monede, și ambele sunt atât de naturale. Ambele sunt de ajuns și ambele sunt în regulă.
Poate sună nebunesc, dar nu aleg o piesă preferată, căci găsesc asta nedrept față de celelalte piese. E ca și când mi-aș favoritiza un copil. Ultima mea colecție are 9 piese. Este un set. Au fost făcute să călătorească împreună cu scopul de a livra un mesaj.
Care sunt cele mai mari provocări pentru tine ca designer de bijuterie contemporană? Cum le abordezi?
Cea mai mare provocare, și, simultan, un mare câștig, pentru mine, este evoluția ca artist. Adesea mă trezesc că am muncit pentru o săptămână la un concept, iar, după o vreme, am o idee care schimbă toată perspectiva și e nevoie să o iau de la zero. E ca un mic demon care nu pleacă și care nu mă lasă să am liniște. Am învățat să accept acest sentiment și să mă bucur de traseul meu.
Cine sunt clienții tăi, cum i-ai descrie? Îți imaginezi o persoană care ar purta piesele tale înainte să le produci?
Piesele mele artistice sunt adresate oamenilor cu multiple valențe emoționale, conectate firesc la peisajul cultural și social ce descrie lumea curentă.
Majoritatea celor ce îmi urmăresc activitatea sunt iubitori de artă sau colecționari.
Nu am neapărat un tipar de persoană când lucrez la un concept artistic. Mă gândesc doar la căi de a transmite și imprima o anume emoție, și să păstrez un flux balansat în munca mea. Cea mai mare bucurie o am atunci când oamenii recunosc și empatizează cu aceste emoții.
Durează mult, în diverse etape, să creez un obiect în forma finală, așa că e foarte greu uneori să mă despart de piesele mele.
Pentru colecția purtabilă, clienții mei sunt femei și bărbați, de obicei pasionați de design, arhitecți și oameni ce iubesc minimalismul/.
Cum îți vezi brandul personal în următorii 5 ani?
Îmi doresc ca în 5 ani să continui acest proces profund de a elibera emoții și gânduri personale prin munca mea spre cât mai mulți oameni.
