Am urmat cursurile Universităţii de Arte şi Design din Cluj-Napoca, secţia ceramică-sticlă-metal, iar apoi , din 2007, am urmat masteratul în cadrul aceleaşi secţii. În perioada anilor de studiu, lucrările pe care le realizam se aflau în zona instalaţiei, participând la diferite proiecte şi expoziţii.
Din 2009 însă, centrul de interes devine designul de bijuterie contemporană. Interesul acordat bijuteriei provine poate şi din faptul că acestui domeniu nu i s-a acordat o mare atenţie. De obicei, lumea priveşte bijuteria doar ca un surplus adus corpului uman, cu valoare în funcţie de materialul folosit. A fost deci, şi o provocare de a schimba optica privitorului şi de a-i arăta o altă alternativă, şi anume că bijuteria poate fi considerată un obiect de artă de sine stătător, având o gândire plastică, concept şi mesaj, care poate acoperi o paletă largă de domenii.
Am continuat a lucra păstrând preferinţa pentru materialele ceramice, şi asta din cauza transformării materialului de la o stare la alta: odată ce a căpătat o anumită formă, el nu se mai poate întoarce la ce a fost înainte. Îmi place să combin materialul ceramic aparent fragil, cu duritatea metalului sau căldura pe care o oferă un material textil, pentru ca mai apoi să supun forma unor experimente compoziţionale ce creează cea mai expresivă latură a creaţiilor mele.
Bijuteriile mele sunt o traducere a trăirilor personale în porţelan, încercând în timpul acestui proces să şterg urmele, printr-o simplificare ce frizează graniţele dintre real şi abstract, într-un vârtej de culori şi cascade de linii din care se întrevăd flash-uri de auriu. Rezultatul acestor trăiri îmi place să cred că este o moştenire, o dovadă a existenţei mele ce se răsfrânge asupra societăţii, făcând-o dacă nu mai bună, măcar ceva mai frumoasă şi încercând să reînnoade prăpastia dintre public şi artă, prin prezentarea unei diversităţi de forme estetice si idei, care să o scoată din zona de serie.