Pe Romana am descoperit-o inainte de AUTOR #3. Colierele ei redau sentimentul de pur, organic, au o poveste minunata in spate, un sentiment de „sunt foarte frumoasa” imprimat. Cand am probat pentru prima oara Copacul, colierul ce imi apartine in prezent, am stiut ca vine dintr-un Paradis visat candva, ca sunt minunata pentru ca „țes” un nou gand creativ numai cu ajutorul unei bijuterii, ca recompun o tinuta. I-am luat un interviu designerului pentru a oferi lumii o parte din gandurile ei de optimism, bucurie, contemporaneitate.
Tatăl tău este artist. Poţi să spui că ai ales de foarte mică arta? Când a început să se distingă predilecţia ta pentru designul de bijuterie?
Da,aşa este. Probabil că mediul în care am crescut şi-a pus puternic amprenta asupra mea. Nu îmi amintesc vârsta la care mi-am manifestat cu adevărat interesul pentru artă – practic de de când mă ştiu am făcut ceva în direcţia asta. Designul a venit ca o completare a paletei mele de preocupări. Concret, în timpul şederii mele la Milano, pe perioada masteratului m-am apropiat de designul de bijuterie iar punerea în practică a planurilor mele a venit după ce am ieşit din publicitate.
Colecţia ta de accesorii include varii dimensiuni şi sugestii sub formă de colier. De ce doar colier?
Am început de fapt cu inele dar e adevărat, colecţiile pe care le-am dezvoltat ulterior se bazează doar pe bijuteria colier. Este o formă amplă care-mi permite libertatea de a mă extinde, cu care mă pot juca în spaţiu oferindu-i volumetria dorită-el fiind destinat unei părţi a corpului nu atât de mobilă cum este mână. În plus colierul are o vizibilitate mai mare , nu doar prin dimensiunea lui cât prin poziţionarea sa aproape de nivelul ochiului celui care te priveşte. Am vrut ca el să fie vedetă.
Foloseşti materiale atipice. Majoritatea designerilor preferă „siguranța” oferită de piele, ceramică sau stiplex. Tehnică pe care o performezi în prezent pentru a da naştere colierelor e una la care doreşti să rămâi şi peste ani?
Momentan lucrez cu materiale ce-mi conferă o mare libertate de exprimare şi într-o tehnică nouă pe care de altfel m-am decis să o înregistrez. Folosesc materiale şi tehnici ce nu sunt asociate bijuteriilor dar asta le conferă un plus de originalitate, un pic de ironie şi o frumuseţe ludică. În orice caz, nu vreau să mă cantonez în reguliile unor materiale. Preferabil e să porneşti de la o schiţă mentală sau transpusă pe hârtie a viitoarei colecţii şi de la conceptul ei. El este cel care îţi dictează tipul de material de care e nevoie.
Consideri că mediul de design de bijuterie contemporană este unul competitiv? Ce ne lipseşte, sau din contra, ce ne prisoseşte pentru a ajuge sau a fi deja aproape de contextul omonim internaţional?
Ne lipsesc spatile de expunere şi aici mă refer la spaţii dedicate exclusiv bijuteriei, ne lipsesc publicaţiile de specialitate şi ca o consecinţă a acestora, un public care să-şi reactualizeze noţiunea de estetică, să facă diferenţă între unicat şi produs de masă, între accident şi intenţie, între o podoabă şi o extensie a personalităţii.
Aveai în plan un proiect de tip galerie, în care să expui şi propriile piese.
El există şi se va concretiza undeva în jurul lunii noiembrie într-o zonă foarte frumoasă a Bucureştiului, pe strada Icoanei. Împreună cu tatăl meu o să deschidem un spaţiu destinat obiectelor de artă şi de design.
Numeşte câteva personalităţi care te inspiră, dar mai ales motivele pentru care îi admiri.
Sursele de inspiraţie sunt cumulul a 28 de ani de experienţă vizuală. Nu m-au inspirat personalităţi cât creeatile lor iar acestea pot fi nenumărate şi din domenii atât de diferite. Prefer să nu menţionez decât partea frumoasă a inspiraţiei primite- un ansamblu eclectic de influenţe.
Unde visezi să îţi ştii colierele? Cum arată clienta care le cumpără? Ce gândeşte, în ce se îmbrăca, ce stare de spirit are?
Este o femeie care se bucură că-l poartă şi pe faţa căreia se citeşte această stare. Atât îmi doresc. Cum va arată colecţia de iarnă 2010? Care este conceptul ei? E prea devreme pentru a contura-o. Probabil o să folosesc materaile lejere, o predominanţa albă cu uşoare accente de sărbătoare sau poate nu. E foarte mult impuls în ceea ce fac de aceea în plină vară îmi este greu să mă transpun în „starea lui decembrie”. Nu-mi place să împart colecţiile pe toamnă , iarnă s.m.d.. Eu le împart pe stări de spirit, pe momente de inspiraţie care pot sau nu coincide cu schimbarea anotimpului.
Interviu de Bogdana Simina Voican
