Simona Ghiga

Simona Ghiga

Simona Ghiga 500 662 Dautor

AUTOR este o poveste imaginată și construită de oameni pasionați, care inspiră prin curaj și originalitate. Vrem să îi descoperi și să te motiveze prin istoria lor și prin ceea ce creează.

Sunt născută în București și am absolvit ASE-ul – Facultatea de Management înainte de 1990, asta în ciuda tuturor manifestărilor mele creative din perioada copilăriei și cea a adolescenței. Deși în copilărie pictam, iar în timpul adolescenței, printre poezii și povestiri, am început să-mi fac singură hainele, nu am luat niciodată în calcul vreo facultate de arte; încă mă intreb de ce. În ceea ce priveșste bijuteriile, pe vremea aceea le făceam doar cu totul întâmplător, din orice îmi plăcea: o bucată de metal, un șurub sau o șaibă, un nasture sau un cârcel de viță de vie pe care îl purtam la gât toată ziua pe post de colier. Pe la 30 de ani toate acestea au dispărut, iar  în următorii 20 de ani profesia m-a acaparat cu totul; am devenit expert contabil și auditor financiar, am lucrat în management financiar-contabil și consultanță în companii multinaționale și am murit câte puțin în fiecare lună când trebuia să fac rapoarte către acționari sau către autorități. În 2011 am făcut un mare pas înapoi și am revenit în viața mea, iar în 2014 am renunțat și la ultimul contract-abonament cu o corporație.

Bijuterii am început să fac în 2010, dintr-o dată, și fără să am habar cum, dar cu o bucurie imensă. Și toată această bucurie s-a văzut probabil în sutele de cercei și de coliere făcute, niciunul semănând cu altul, acesta fiind și motivul pentru care cele care le-au vrut, le-au și purtat și le poartă încă cu mare plăcere. Și pentru că în această perioadă de patru ani am refuzat orice contact cu vreun târg sau expoziție care să se refere la bijuterie, doar pentru că am vrut să mă găsesc pe mine însămi, să-mi conserv imaginația, să-mi creez o fundație pentru ce va să vină, fără vreo influență din afară, de Autor, spre rușinea mea, am aflat de-abia în ultima săptămână din octombrie 2014; după ce am ieșit cu totul din “sistem”. Atunci am aflat că pe 1 și 2 noiembrie trebuia să fie a nu-știu-câta ediție, motiv pentru care pe 2 noiembrie mi-am făcut curaj și m-am dus. Și am plecat de-acolo hotărâtă să aplic pentru urmatoarea ediție. Am aplicat în martie 2015 și am fost acceptată la Autor 13. Am aplicat și pentru Autor 14 și am fost acceptată și la această ediție. Deci nu am făcut până acum nicio școală sau curs de bijuterie sau de vreo altă artă (în afara unor cursuri de artă făcute în copilărie) dar fac bijuterie în timp ce învăț să o fac. Și de-abia aștept să folosesc ce descopăr eu acum în ceea ce o să fac după ce o să urmez cursurile pe care doresc să le urmez. Și îmi doresc nu doar să învăț cât mai mult despre cât mai multe, de la alții sau singură, dar și să fiu atât de norocoasă încât imaginația și dorința de a mă exprima vizual să nu mă părăsească niciodată.

Care sunt principalele concepte transpuse în piesele tale?

Fiind atât de la început nu cred că pot vorbi încă despre “concept” în înțelesul corect și complet al termenului, acesta fiind indicatorul vizual care separă și identifică artiștii, indiferent de domeniul în care creează. Pot spune, însă, că până acum, cel mai bine, gândurile și stările mele au căpătat formă cu ajutorul sârmelor de inox, alamă și cupru croșetate, împletite, țesute, răsucite și încurcate cu pietre de râu sau semiprețioase, sau cu mărgeluțe de nisip. Mai nou, în vara lui 2015 am descoperit lutul polimeric care m-a încântat pur și simplu prin versatilitatea lui, calitate care îl face adaptabil stilului meu actual. Recunosc, nu mă atrag formele geometrice clare – cu excepția celor rotunde – decât în măsura în care prin alăturarea lor se ajunge la o construcție fluidă.
Cu ce material ți-ar plăcea să experimentezi, dar încă nu ai avut ocazia?

Sincer, mi-ar plăcea să experimentez cu toate materialele posibile; știu însă că este imposibil. Îmi doresc însă să încep să învăț și să cunosc cum se prelucrează metalele pentru a încerca să le dau formele proiectelor la care mă gândesc. Totodată, aș vrea să învăț ceramică, atât în tehnica tradițională cât și în raku.

Cum l-ai descrie pe cel / cea care îți poartă bijuteriile?

Pe primul bărbat care mi-ar purta o bijuterie – pentru că până acum nu am creat bijuterii pentru sau care să poată fi purtate și de bărbați – l-aș descrie cu siguranță ca fiind un bărbat curajos și cu simțul umorului. Pe cele care îmi poartă bijuteriile le-aș descrie în primul rând, strict prin filtrul achiziției unei bijuterii făcute de mine, ca fiind persoane extrem de deschise, care acceptă un transfer subtil din personalitatea mea către ele, prin piesa respectivă; o piesă care le poate însoți toată viața, chiar dacă aleg să o poarte o dată la doi-trei ani. Dacă mă raportez la gestul purtării bijuteriilor făcute de mine le-aș descrie ca fiind persoane care îmi seamănă deja în privința gusturilor sau ca persoane care vor ajunge să-mi semene. Am avut câteva experiențe frumoase cu câteva prietene care până la mine nu purtaseră în viața lor o altfel de bijuterie decât cea tradițională și cuminte pe lănțișor de aur sau argint și care, de câțiva ani, au inserat cu bucurie în stilul lor bijuterii vizibile, făcute de mine.

Care este cel mai bun sfat pe care l-ai primit până acum?

Deoarece sunt de-abia la primii pași în bijuterie, nu am avut timp să colecționez prea multe sfaturi. Am asimilat însă unui sfat, observația pe care mi-a făcut-o Paulo Riberio la Autor 13 (acela fiind și momentul “ieșirii mele în lume” sau mai bine zis al “intrării în lumea bijuteriilor”) care, uitându-se la toate piesele pe care le aveam pe masă, s-a oprit asupra a 3 dintre ele despre care a spus că sunt singurele pe care el le observă. Pentru că în ele se vede atat conceptul, cât și munca artistului. Și mi-a spus că e preferabil să “mă” prezint “undeva” doar cu 2-3-4 piese foarte bune decât cu o mulțime de piese fără mesaj. Același lucru mi-l spusese, mai puțin abrupt, și Dan Pierșinaru. Și același lucru îl simțeam și îl bănuiam și eu. Deci, cel mai bun sfat primit e legat de cel mai important aspect pe care trebuie să îl conștientizeze și urmărească cineva care vrea să facă tranziția din zona bijuteriei handmade în zona bijuteriei contemporane și, de ce nu, de artă și anume exprimarea clară a conceptului.  Faptul că eu l-am primit la prima mea lecție mă bucură mult, le mulțumesc amandurora și sper să reușesc să ajung într-un timp cât mai scurt într-o etapă a evoluției mele în care această observație nu ar mai cere să fie făcută.

Ce bijuterie ai fi dacă ai fi bijuterie?

Mi-ar plăcea să fiu o broșă care din când în când s-ar balansa pe un șnur scurt și ar lua forma unui colier.