Frumuseţea, ca şi muzica, este o poarta catre lumi de dincolo. Poarta catre spațiile cuantice si electromagnetice din noi insine. Ele ne induc stări de grație, hormonii ne inunda creierul. Narcotizaţi, ne abandonăm şi uităm de sine. Dar acesta să fie tot sensul vieţii?
Fără volume şi voluptăţi, fără expresie şi emoţii, oamenii-şablon din arta egipteană nu au splendoarea viscerală, dinamica muşchilor şi emoţiile care locuiesc pe chipurile statuilor greceşti. Nu ne plac în mod deosebit, deşi suntem fascinaţi de vechimea lor şi de splendoarea culturii egiptene. Credeţi că cei care au construit piramidele nu ştiau să deseneze mai bine de atît? Nu găsiţi însă fascinantă ideea că ei cu bună ştiinţă au multiplicat o schemă matematică de reprezentare a omului timp de căteva milenii,ca expresie a dorinţei de a fixa nemurirea şi perfecţiunea statică a unui prezent divin nesfîrşit? Vedeţi cum obiectul devine frumos prin semnificaţie?
The Blue Diamond al lui Ludovic al IV lea, poate să fi fost cel mai mare diamant din lume, cu cele mai frumoase raze albastre, dar el a devenit mai valoros pentru că Sieru Pitau, bijutierul regal, l-a prelucrat cu o tehnică atît de sofisticată, încît astăzi doar computerul a reuşit să descifreze metoda şi algoritmul de prelucrare. Diamantul brut devine invaluabil abia după ce este electrizat de poveşti, destine umane, de mesaje, de o tehnică excepţională.
Frumuseţea pură şi mută este privilegiul naturii. Eu cred că omul are altă datorie şi altă menire.
Sunt partizana unei bijuterii contemporane care dă frumosului un sens, un mesaj, o valoare. Vreau Autori cărora le pasă de ceva, care au idealuri, o cauză sau un crez puternic, care se oferă cu generozitate în loc să creeze într-un univers egocentric, care încearcă să mişte lumea din loc. Le pot tolera orgoliul, dacă el este pus în slujba unei valori şi a unei idei sociale, morale, umaniste şi nu a egoului lor.
Ştiţi de ce gurmazii sunt de obicei graşi? Pentru că ei găsesc bucuria într-o singură dimensiune a bucatelor, în gust. Excesul de gust dezechilibrează însă celelalte funcţii ale bucatelor, gurmanzii manîncă ignorînd regulile de nutriţie şi propria sănătate, captivi în plăcerea atît de efmeră a gustului. După cum şi cei care mănîncă doar pentru a nu suferi de foame par să fie slabi şi egoişti.
La fel este şi cu bijuteriile, dacă nu conţin deopotrivă concept, emoţie, spirit şi vituozitate sunt imperfecte. Recunosc, frumuseţea pură, solitară şi autosuficientă, lipsită de viscere, este cel mai bun calmant. Dacă aveţi probleme cu nervii, consumaţi multă frumuseţe pură, apoi reveniţi la viaţă. Aici avem încă multe de rezolvat.
Pentru că nu mai este exclusiv un obiect de rang şi clasă socială, bijuteria democratică este consumată pe orice etaj social. O cerere atît de mare dă imbold de creaţie multor artişti şi artizani, unii ramînînd artizani în căutarea frumosului pur, alţii devinind artişti atunci cînd îşi revendică o misiune. Eu cred că dacă porneşti de la o idee vibrantă, care te răscoleşte şi care te inundă cu hormoni, acea ideea va produce cele mai frumoase, puternice şi distincte bijuterii. Doar ideile produc artă, eu aşa am descoperit în timp. Căutaţi-vă ideile. Bijuteriile voastre se vor impregna oricum de frecvenţele voastre eclectromagnetice. Ideile însă necesită mai mult efort.
Articol de Gianina Artene
www.amaruideciocolata.ro