Creez bijuterii pentru a putea vorbi fără să folosesc cuvintele

„Creez bijuterii pentru a putea vorbi fără să folosesc cuvintele.” Lucia Massei

În urmă cu cîteva zile, pantofii mei vagabonzi m-au purtat la Florenţa, de care sunt mereu atrasă, nu numai datorită splendorii ei dar şi pentru legătura indestructibilă pe care o am cu acest oraş. Aici am venit şi am revenit de multe ori pentru a-mi urma visul, acela de a desluşi esenţa designului de bijuterie în manieră contemporană.

Într-un scurt dar intens respiro în atmosfera culturală rafinată a Florenţei, am avut plăcerea să vizitez Galeria de bijuterie contemporană Antonella Villanova, însoţită de Lucia Massei (director şi co-fondator al Alchimia Contemporary Jewelry School), ocazie cu care creatoarea mi-a împartăşit câteva gânduri legate de noile ei piese. Frumos plasată lângă Arno, galeria găzduieşte până pe 14 septembrie 2013, „Interno”, un proiect interesant, care cuprinde o expoziţie de picturi semnate de Pizzi Cannnela şi bijuterii create de Lucia Massei.

Spaţiul aerisit din prima sala relevă cu claritate sporită cele două entităţi artistice prezente în acelaşi loc. Prin efectul de „Trompe l’oeil” al candelabrului de cristal pictat de Pizzi Cannela şi imprimat pe mătase, acoperind trei pereţi ai camerei, este creată percepţia unui interior privat,  a unei „chambre de musique”. Simplitatea din acea încăpere creşte efectul vizual al colierului cu coral creat de Lucia Massei şi aşezat ca notele unei simfonii, pe un suport de portativ.

În „Interno”, relaţia organică între cei doi creatori este legată de muzică, tema ritmului fiind contopită cu pulsaţia vizuală a operei de artă. Aşa cum mi-a mărturisit Lucia, ambii artişti au aceeaşi esenţă poetică, un fel de energie silentioasă, rezultată dintr-un simţ estetic comun, o dragoste specială pentru forme evocative care extind percepţia sentimentelor. Unitatea între cei doi artişti este resimţită de-a lungul întregului itinerar artistic al expoziţiei iar virtuala „chambre de musique” rămâne aproape de tine tot timpul, reflectată de picturi sau amintită de instalaţiile bijuteriilor, stative de portativ, care plasează colierele la nivelul privirii.

Lucia Massei a absolvit Academia de Arte Frumoase din Florenţa, unde a studiat pictura. Studiile de bijuterie le-a început încă din liceu, astfel că se simte foarte aproape de culori şi interesată de intersectarea celor două lumi. Piesele ei surprind momentul de tranziţie, atunci când materia primă sau un obiect antic este transformat într-o nouă, unică şi contemporană creaţie. Efectul este amplificat de tuşele îndrăzneţe de culori, în special roşu şi de conservarea unora dintre detaliile originale.
Ea a creat întreaga colecţie folosind ca materiale vestigii ale trecutului, în special epoleţi vechi (de 100-200 ani), din diferite divizii militare şi ţări. Unele dintre elemente sunt păstrate intacte în piesele finale, sudate pe spatele colierelor. Lucia e fascinată de antichităţi, care, spune ea, reprezintă memoria noastră şi în acelaşi timp conţin în ele „urme” ale viitorului. Aceste lucruri vechi, nepreţioase, aparent lipsite de orice valoare, au pentru ea o însemnătate intensă prin grija cu care au fost create şi prin poveştile pe care le pot spune.

Creaţiile Luciei tind să capteze noţiuni contrastante, cum ar fi puterea şi fragilitatea, eternul şi efemerul, trecutul şi viitorul. Bijuteriile, reprezentând un an de muncă, au fost create special pentru a se potrivi acestui proiect artistic comun, aparţin aceluiaşi concept „contrarii ce se atrag”, dar cu o uşoară nuanţă de ironie. Una dintre brăţări se intitulează „what remains of the General” şi a fost făcută din epoleţi de general. Rezultatul a fost amestecul a două metale şi fuziunea a două concepte, masculin şi feminin. Topirea unei decoraţii militare, prin excelenţă un simbol bărbătesc foarte puternic şi transformarea ei în ceva atât de feminin, ca o bijuterie, este o dovadă vie a apetitului Luciei pentru umor.

Tehnic vorbind, suprapunerea şi contorsionarea materialelor creează o armonie interesantă, în ciuda bătăliei contrastelor şi ironiei complementariilor, aduse împreună de pasiunea Luciei pentru comori aparţinând unei lumi dispărute. În bijuteriile ei, vechiul se topeşte spre a se supune transformărilor alchimice, a servi altor scopuri şi a renaşte într-o nouă, surprinzătoare, ironică şi rafinată creaţie. Arta ei inspiră simfonii menite să îţi stimuleze imaginaţia, prin vibraţia şi ritmurile sugerate de culoarea roşie, povestind privitorului despre viaţă, dragoste, putere sau strălucire. Pentru cei care pot vedea dincolo de materie, Lucia lasă să străbată în „Interno” un fragment din spaţiul său interior, purtat de liniile şi formele creaţiilor ei şi şoptit de limbajul culorilor. Prin utilizarea intensă a roşului, ea dezvăluie laturi ale personalităţii ei, plutind într-o lume a contrastelor, dramatismul şi fericirea, puterea şi fragilitatea, poezia şi gândirea ascuţită, incandescenţa şi timiditatea.

Interacţiunea cu o creatoare de renume şi cu arta ei a fost deopotrivă impresionantă, energizantă şi .. de un roşu intens. O salut pe Lucia Massei, nu într-un mod milităresc dar cu acelaşi respect şi o mare admiraţie.

un articol de Alina Carp,
Acest articol se bazează pe un interviu pe care Lucia Massei a avut gentileţea să mi-l acorde în Iulie 2013.