AUTOR este o poveste imaginată și construită de oameni pasionați, care inspiră prin curaj și originalitate. Vrem să îi descoperi și să te motiveze prin istoria lor și prin ceea ce creează.
Ioana Ardelean este arhitect, asistent universitar la UAUIM (Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu), autor și colecționar de bijuterie contemporană.
Bijuteria de autor reprezintă pt mine în primul rând privilegiul lucrului care implică mâna și gândul, demersul complet de la o idee abstractă la o realitate palpabilă, cât și procesul care îmi oferă câmpul cel mai interesant de experiment. Privesc bijuteria din perspectiva arhitectului, de altfel multe dintre piesele mele reprezintă rescrieri ale unor poiecte personale de arhitectură, sau exprimări noi ale unor concepte pe care le-am studiat în arhitectură. Este o diferență de scară ce mă fascinează, atât aceea a detalilui sau a bijuteriei, cât și cea a instalației, a obiectului de arhitectură, sau a infrastructurii.
Am studiat tehnici de inițiere în lucrul cu metalul dar și materiale alternative precum rășină și pigmenți la școala Assamblage. Am debutat cu prima colecție, “Bare Fabrication”, la Autor, în noiembrie 2014, iar ediția din mai 2015 mi-a adus premiul Autor Awesome Award și privilegiul de a urma un curs la școala de bijuterie contemporană Alchimia din Florența. Am expus, de asemenea, în cadrul Project A-III, și Project A-IV, ale absolvenților Asamblage, atât ca autor de bijuterie cât și ca arhitect: realizând layoutul-instalatie al expozitiilor.
Care sunt principalele concepte transpuse în piesele tale?
Bijuteriile pe care le creez exprimă un univers de idei, senzații, imagini, amintiri construit pentru fiecare piesă în parte din foarte multe lucruri experimetate de mine în lumi diferite, dintre care una este la limita dintre arhitectură și coregrafie. Lucrez foarte mult cu tăieturi și reasamblări de elemente, recompuneri de suprafețe cărora le suprapun o ordine și un ritm nou. Mă fascinează ideea de mișcare transpusă în obiect, sau efectul mișcării, versatilitatea pe care o piesă o poate avea. Caut spațiul pe care mișcarea și corpul îl creează. De aceea bijuteriile sunt pentru mine niște structuri coregrafice.
In piesele pe care le fac, exprim calitățile metalului, esența lui firească și expresia ce rezultă din procesul la care supun materialul. Prin proces, am ales să arăt o anumită stare a materialului, și nu imaginea consacrată, prețioasă a lui. Un instantaneu din proces este din punctul meu de vedere mult mai puternic decât o imagine prea șlefuită. Lucrul cu procesul înseamnă, un anume fel de implicare, îl supun conceptului unei piese sau unei colecții.
Cred în obiectele singulare și în acele idei care le fac să existe și să convingă. Pentru mine aceste obiecte, fie că sunt arhitectură, bijuterii sau vestimentație, vorbesc despre continuitatea lumii și despre esența mediului în care trăim.
Cu ce material ți-ar plăcea să experimentezi, dar încă nu ai avut ocazia?
Mi-ar plăcea să lucrez cu norii și cu vântul, dar încă nu am avut ocazia.
Cum l-ai descrie pe cel / cea care îți poartă bijuteriile?
Cred că fiecare purtător este diferit. Îmi imaginez că trebuie să fie curios și să aibă un spirit ludic.
Care este cel mai bun sfat pe care l-ai primit până acum?
Greu de zis, probabil sfatul cu care rezonez cel mai mult este: călătorului îi stă bine cu drumul.
Ce bijuterie ai fi dacă ai fi bijuterie?
Aș fi o pereche de cercei – ca să fiu mereu în mișcare, ca să văd cât mai bine lumea din jur și ca să am un orizont de 360 grade în care să mă mișc.
