Trei artiste de bijuterie contemporană din Tel Aviv şi-au ales ca reper inspiraţional poezia Utopia a scriitoarei Wislawa Szymborska, o poezie ce te poartă pe o insulă iluzorie a tuturor răspunsurilor. Daniella Saraya, Gili Doliner şi Tami Eshed au creat împreună o instalație cu bijuterii, prezentată la Athens Jewelry Week 2019. Fiecare dintre ele s-a jucat cu conceptul de utopie, cu materialitățile şi funcţionalitatea bijuteriilor, deschizând porțile unui univers cu accente surprinzătoare.
Seria de bijuterii-obiecte a Daniellei Saraya a fost concepută ca un instrument ce indică direcția de rugăciune a musulmanilor (qiblah), respectiv poziţia pe care corpul trebuie să o ia în momentul gestului-ritual. Bijuteriile sunt asemenea unei busole, conexiunea cu obiectele fiind atât una de ordin fizic, prin poziţionare, cât şi una de ordin psihologic, prin legătura spirituală pe care o presupune rugăciunea.
Prin ceea ce obiectele transmit, dar și prin funcţionalitatea acestora, colecţia lui Danielle prezintă un uşor iz distopic. Obiectele pun întrebări, dar nu oferă niciun răspuns. Jucăuşe şi vesele prin înfăţişare, mişcându-se şi având părţi roz şi sclipitoare, obiectele create au o latură neaşteptată, chiar violentă. Bijuteriile se pot întoarce împotriva ta, precum ultimele versuri ale poeziei, transformându-se rapid în adevărate arme.
Daniella Saraya, Utopia
Colecţia lui Gili Doliner vrea să ne aducă aminte despre cât de important este să trăim în prezent. Aceasta a ales experienţe din viaţa de zi cu zi şi le-a transpus în obiecte care strigă: Stai, priveşte, limpezeste-ţi mintea şi fii! Obiectele artistei nu pot fi purtate, dar felul în care sunt construite le pune în conexiune directă cu trupul şi cu mişcările lui, oferind o nouă înfăţişare bijuteriei contemporane, un alt mod de a o privi.
Unul dintre obiecte respiră, reproducând mişcările corpului. Se dorește atragerea atenției asupra procesului de respiraţie, un proces pe care nu îl mai simțim, uitând să ne conectăm la propriul trup. Ne amintim să trăim în prezent când suntem în prezenţa altcuiva, când îi auzim repiraţia, ajungând să ne auzim şi să ne reglăm ritmul datorită lui. Obiectele lui Gili îţi oferă o stare de mirare – te fac să te opreşti, să le priveşti, să le cauţi sensul. Întrebându-te ce se întâmplă cu ele, te întrebi și ce se întâmplă cu tine în acel scurt moment de contemplare.
Gili Doliner, Utopia
Tami Eshed s-a lăsat purtată pe tărâmuri asemănătoare celor create de Bjork în videoclipurile ei, dorind să călătorească cu mintea prin insule necunoscute. Atracţia ei pentru ţările reci, unde se întreabă constant dacă ar putea trăi, a dus la desene de peisaje şi vegetaţie pe care apoi le-a transpus în bijuterii, broşe şi inele în non-culori, cu accente aurii. Tami expune două lumi: una caldă şi senină (utopică) şi una rece, nelocuită şi apăsătoare (distopică).
Tami Eshed, Utopia
Cu cât înaintezi, priveşti şi atingi fiecare obiect din expoziţie, trecând prin metamorfozele sufletești ale insulei Wislawei Szymborska. Deși credem că înțelegem ce vedem, ce atingem, esenţa lucrurilor nu este atât de evidentă, convingerile fiindu-ne zbucimate şi răstălmăcite. Expoziţia trece de la naiv la ameninţător, de la suprafeţe brutale (argint) la unele delicate ca spuma mării (ceramică), de la un moment de tăcere la unul de îndelungă conversaţie – pentru că nimic nu este ceea ce pare a fi, asemenea utopiei care se poate transforma în distopie doar atingând unele obiecte, doar întorcându-ţi privirea.
Cele trei artiste expun o joacă a aparenţelor, a formelor şi a materialelor, o ieşire din zona de confort vizuală. Atât poezia, cât şi expoziţia inspirată de aceasta, reflectă realitatea, o realitate care, deși mascată, se lasă descoperită prin experimentare și constante întrebări.
Puteți citi poezia Wislawei Szymborska aici
