Daniella Saraya este designer de bijuterie contemporană din Israel. Prin creația ei, Daniella încearcă să răspundă la întrebările conceptuale și estetice din domeniul bijuteriilor și să exploreze și să studieze limitele funcției și esenței bijuteriilor.
Daniela a primit premiul Krama la Autor 2015, premiu care a constat într-un curs de bijuterie contemporană în Atena la Krama Institute alături de Poly Nikolopoulou și Yannis Siotis – directori și co-fondatorii Krama Institute. Am avut o întâlnire plăcută cu Daniella chiar în Atena, după ce ea și-a primit și consumat premiul câștigat la Autor cu ocazia ediției acestui an a Athens Jewelry Week.
Dan Pierșinaru: Daniella, suntem în Atena. Dacă ar fi să alegi un singur cuvânt care să echivaleze cu Atena, care ar fi acela?
Daniella Saraya: (râde) Straturi!
D. P.: Te afli acum în Atena din două motive: unul este premiul Autor Krama Institute pe care l-ai primit la Autor, și al doilea este Athens Jewelry Week. Amândouă motivele sunt despre bijuterie, așa că dacă ar fi să alegi două cuvinte despre experiența ta la Krama Institute și experiența ta la Athens Jewelry Week, care ar fi aceste cuvinte:
D.S.: Două cuvinte – noi perspective.
D.P.: Noi perspective – două cuvinte foarte bune. Prezența la Krama și lucrul cu Poly Nikolopoulou și Yannis Siotis a fost o experiență foarte personală, pentru că voi trei, împreună, ați dezvoltat un proces. Dacă ar fi să alegi trei cuvinte pentru a descrie acest proces – pentru că voi ați fost trei – care ar fi aceste cuvinte?
D. S.: Ei bine, a fost foarte intim, cum ai spus și tu, a fost foarte open-minded, și de asemenea foarte prietenos.
D. P.: Așadar, intim, open-minded și prietenos. Perfect! Și ați lucrat împreună timp de patru zile?
D. S.: Da.
D. P.: Deci te-ai gândit la proiectul tău timp de patru zile. După aceste patru zile probabil că ai ajuns la o concluzie, și dacă ar trebui să exprimi această concluzile în patru cuvinte, care ar fi acestea?
D. S.: Am cinci cuvinte: suntem cu toții la fel!
D. P.: Suntem cu toții la fel! Bravo! De acum încolo în interviul nostru putem să folosim mai multe cuvinte. Așadar, ce noutăți ți-a adus această experiență în viața ta ca artist și în conștiința ta? După acest timp petrecut aici în care ai dezvoltat un proiect extrem de spontan împreună cu Poly și Yannis, cum ai concluziona ca te-a schimbat aceast lucru? Ce simți referitor la această experiență?
D. S.: Precum am spus mai devreme, mi-a deschis o perspectivă complet nouă. Așadar, de la locul nou în care am fost cazată, până la workshop-ul complet nou la care am participat, alături de oamenii necunoscuți cu care am lucrat, am ajuns să descopăr o nouă latură a personalității mele, și de la această descoperire până la a crea ceva complet nou nu a fost decât un pas.
D.P.: Deci, dacă ar fi să pui tot acest lucru într-o singură frază, care ar fi ea? Poți sintetiza?
D. S.: Hmmm… Dificil…
D. P.: Încearcă să îți asculți sentimentele.
D. S.: Cred că atunci când te afli într-o situație necunoscută, trebuie să acționezi conform cu acea situație, și acest lucru te conduce să faci lucruri pe care nu le-ai face în mod normal dacă nu te-ai afla în acea situație.
D. P.: Ai experimentat ceva nemaîntâlnit?
D. S.: Nu m-am aflat în zona mea de confort, toate aceste lucruri nu îmi sunt familiare. Acasă, mâinile mele știu de unde să apuce sau să găsească lucrurile. Aici, însă, totul este nou și de aceea trebuie să fac lucrurile diferit.
D. P.: Deci putem spune că ai ieșit din zona ta de confort. Este acest lucru ceva ce îți dorești să faci, sau ai descoperit abia aici că este vorba de ceva necunoscut ție?
D. S.: N-am știut că va fi așa, pentru că eu sunt tot eu aici, mânile mele sunt tot mâinile mele aici, însă necunoscutul este și el o experiență bună. Nu este ceva ce poți anticipa, pentru atunci când ești în zona ta de confort nu vrei să ieși de acolo, însă atunci când lucrurile se mișcă, reușești să faci lucruri interesante și să descoperi lucruri noi.
D. P. Sunt complet de acord. Așadar, tind să cred că premiul pe care l-ai primit la Autor te-a provocat să trăiești o experiență nouă și te-a scos din mediul tău și – am putea spune – din propria bulă?
D. S.: Abia așteptam să mi se întâmple așa ceva, pentru că făceam lucrurile în felul meu de foarte mult timp. De șapte ani trec prin același proces în ce privește munca mea, așadar să scutur această rutină și să ies din zona mea de confort s-a dovedit a fi iluminator.
D. P.: Cred că toți avem nevoie de asta. Așadar, ai un mesaj pentru ceilalți câștigători ai premiului Krama Institute de la Autor, care vor fi și ei prezenți aici pentru a lucra alături de Poly și Yannis?
D. S.: Le-aș spune să vină cu mintea și inima deschisă și să nu se pregătească în prealabil, să vină relaxați și să fie gata să experimenteze lucruri noi.
▃ ▅ ▆ ▇ █
”Trăim la suprafață?
Daniella Saraya despre experiența AUTOR Krama Award
Prima mea impresie despre Atena a fost foarte departe de realitate, a existat o mare discrepanță între povestirile istorice pe care le-am auzit sau fanteziile mele despre oraș, și realitatea pe care am găsit-o.
Nu am înțeles limba, astfel că toate conversațiile din jurul meu au devenit un sunet abstract, și toate cuvintele scrise mi se păreau doar niște forme necunoscute. Oricât am vrut să intru în profunzimea orașului, am rămas doar la suprafață.Urmând încet conversațiile cu Yannis și Poly, am început să pătrund încetișor în esența lucrurilor, aceștia mi-au dat ocazia să văd orașul dintr-o perspectivă diferită și provocatoare și să ies din locul meu familiar și sigur. Combinația între perspectiva lor ca localnici și perspectiva mea ca străin ne-a permis să dezvăluim noi straturi ale locului, reflectate prin puncte de vedere multiple. Pentru mine, procesul a seamănat cu un act arheologic, în care gândirea inițială – stratul de suprafață – a fost spart, deschizând posibilitatea de a intra în profunzimea lucrurilor.
În ceea ce privește orașul, actul arheologic a fost nu numai conceptual, ci și fizic: oportunitatea unică de a umbla prin Atena, de a vedea și atinge straturile anterioare ale vieții, istoriei și culturii precedente.
În acest context, opiniile despre bijuterie au fost de asemenea interesante. Ca și noi, bijuteriile se presupune că trăiesc pe suprafața lucrurilor, creând un strat separator între purtător și persoana care stă în fața lui. Dar, la fel ca experiența mea din Atena, uitându-mă la bijuterii, atingându-le și căutând detalii ascunse, am reușit să deschid o altă intrare, diferită, în lumea emoțională și intimă a persoanei din spatele lor.” –Daniella Saraya