Lin Cheung, recent premiată cu Francoise Van Den Bosch Prize, într-un interviu cu Dan Piersinaru:《Este important să încerci să comunici un mesaj clar în absolut tot ceea ce faci, să îți faci munca captivantă – nu doar pentru ceilalți, ci și pentru tine însuți. 》
Interviul a fost realizat în cadrul Collect International Art Fair for Modern Craft and Design 2019 ⫸ Londra ⫸ via SO Gallery ⤵
Dan Pierșinaru: Când privești o bijuterie din perspectiva ta de om, de artist, de profesor, îți poți da seama când a fost făcută cu drag? Crezi că oamenii pot simți când bucuria creatorului se reflectă în procesul creației?
Lin Cheung: Pentru că există diferite tipuri și stiluri de bijuterii, cu siguranță poți simți bucuria. Posibil să nu o regăsim chiar în toate piesele de bijuterie – pentru că intervine subiectivitatea și simțul estetic al fiecăruia. Când te uiți la o bijuterie treci printr-un șir de emoții, nu doar bucurie. Te pot influența și relația ta cu creatorul și statusul acestuia (fie este un designer la început de drum, fie este deja unul cu vechime). Pentru a experimenta acele emoții pure, trebuie să dai la o parte orice fel de preconcepție, orice gând care ți-ar putea schimba emoția simțită.
Nu aș spune că în general este despre bucurie – chiar dacă sună pesimist – dar este despre emoții mixte. Încerc să urc și să cobor barometrul emoțiilor, să îmi descos sentimentele, să văd în colecțiile artiștilor întregul spectru de emoții. A vedea bijuterii diverse, interesante din punct de vedere conceptual, dar și ca formă, mă face să mă simt cu adevărat plină de viață.
D.P.: Cum îți filtrezi munca? Cum îți dai seama că o piesă este gata? Cum reușești să păstrezi, indiferent de circumstanțe, acel personal touch în munca ta?
L.C.: Dacă aud filtru mă gândesc imediat la ceva de ordin practic, la a lăsa doar anumite lucruri, la a reduce libertatea creativă. Dar câteodată fac asta, îmi filtrez munca. Am avut și momente în care, dacă aveam o idee care dormea de foarte mult timp, m-am întors la ea, am verificat dacă mai este în viață, dacă mai are potențial. E ca atunci când crești ceva. Mi-aș compara întreg procesul creativ cu mici semințe care așteaptă să crească, care așteaptă noi oportunități. Deseori mă întorc la unele piese și reanalizez dacă merită să continui, dacă mai sunt interesată, dacă îmi place ce și cum creez. Până la urmă, ajung la concluzia că este un proces natural. Nu e bine să analizezi prea mult. Nu este un proces de selecție, de filtrare, ci un proces al ceea ce rămâne important în acel moment.
D.P.: Lucrările tale recente ne indică că ești o persoană conștientă de împrejurări, de ceea ce se întâmplă acum în lume. Lucrezi și cu situații din afara Marii Britanii, bijuteriile tale au înțelesuri adânci, un mesaj de transmis. Este important pentru tine ca bijuteria să transmită un mesaj clar?
L.C.: Este important să încerci să comunici un mesaj clar în absolut tot ceea ce faci. Este esențial să încerci să îți faci munca captivantă – dar nu doar pentru ceilalți, ci și pentru tine însuți. Încerc să nu insist prea mult asupra unei idei. Îmi place ca ultimul moment al creației mele să fie unul instinctiv. Dacă în final încă mai simt acea electricitate, acel moment de bucurie de la început, sunt fericită. Poate chiar acesta este scopul procesului creativ: să încerci să să captezi atenția oamenilor printr-o conexiune cu ei, cu problemele lor zilnice, cu contextul în care toți ne regăsim. E o modalitate de a simți și de a transmite ce simți în legătură cu ceea ce se întâmplă în jur.
D.P.: Cred că există mulți tineri în întreaga lume care își doresc să se implice în arta contemporană, dar pentru mulți bijuteria contemporană nu este un domeniu foarte clar. Ai un mesaj pentru ei – din experiența ta de designer și profesor cu experiență? Crezi că tinerii ar trebui să lucreze într-un anumit fel, să înțeleagă lucrurile într-un anumit fel pentru a se apropia de bijuteria contemporană, de bijuteria de artă?
L.C.: Pentru că predau și lucrez în acest domeniu, observ mediul educațional din care tinerii vin – unul foarte diferit față de cel din care eu am venit. Când am pașit în lumea bijuteriei contemporane, lucrurile erau mult mai libere, mai ușoare – puteai face lucrurile de unul singur. Acum este o lume mult mai competitivă, o lume care cauzează anxietăți, tipare, o lume care îți cere să fii într-un anumit fel pentru a putea face ceva. Cred că este mult mai greu să îndrumi pe cineva să își urmeze inima. Totul pare că funcționeză împotriva acestui principiu.
Dacă mă uit la oamenii care m-au influențat, care m-au ajutat, toți își urmau inima. Acest principiu presupune asumarea riscurilor și credința nestăvilită în ideea proprie. Tinerii sunt suficient de deschiși acum să încerce multe lucruri diferite – este un avantaj. De aici se pot naște noi oportunități, noi experiențe. Îi încurajez pe cei la început de drum să își urmeze visul, să urmeze cărarea spre ceea ce vor cu adevărat să facă. Totuși, să nu uite niciodată să rămână realiști, să mențină echilibrul între vis și realitate.
Există și tineri care nu știu ce vor să facă, iar pe aceștia îi încurajez să continue să caute. Sunt mulți oameni deschiși să te ajute, să te susțină. Nu trebuie să parcurgi cărarea de unul singur.
Deși toți ne dorim să realizăm lucruri unice, să fim unici, nu este posibil întotdeauna. În aceste momente trebuie să plecăm urechea spre cei care au mai trecut prin greutăți similare. Este extraordinar să știi că nu ești singur. Suntem toți interconectați, succesul este întotdeuna o muncă colectivă. Într-o zi vei avea posibilitatea să dăruiești la rândul tău celor care te-au ajutat. Cred că în această ipostază mă aflu și eu acum – iubesc să predau, să îmi împărtășesc experiențele pentru a-i ajuta pe ceilalți.
D.P.: Ce înseamnă bijuteria contemporană pentru tine acum?
L.C.: Dacă aș încerca să răspund la obiect, nu cred ca aș reuși. Dar primul lucru care îmi vine în minte este că ieri bijuteria contemporană a fost despre pregătirea zilei de azi, pentru Galeria SO, pentru acest interviu, iar ziua de azi este despre pregătirea zilei de mâine, pentru Munich Jewelry Week. Bijuteria contemorană este chiar existența mea zilnică.
Mai multe informații despre Lin Cheung puteți găsi aici: