Pe parcursul celor 3 zile de Workshop În Câmpul de Forță al Căutătorului, Gisbert Stach și participanții au abordat tema bijuteriei contemporane în forme noi. Au testat-o ca limbaj, ca mediu și au explorat efectul bijuteriilor, cu tehnici neobișnuite. Prin intermediul mijloacelor video, fotografiei și performance-ului au făcut referire la probleme actuale ale societății. Atelierul a avut loc la ART-UP Școala de Artă Contemporană și a făcut parte din expoziția și performance-ul I LIKE JEWELRY & JEWELRY LIKES ME.BEUYS 101, inițiat de Goethe Institut, în anul dedicat artistului Joseph Beuys, eveniment complementar AUTOR Târg Internațional de Bijuterie Contemporană 2022, care va avea loc în perioada 28-29 mai la Palatul Oscar Maugh din centrul Bucureștiului.
Miruna Belicovici
Piesele Mirunei vorbesc despre impermanența multor aspecte ale vieții, dar mai ales a iubirii. Ea a ales să reprezinte această idee prin 3 bijuterii efemere. Primul este un inel din cupru, un material foarte moale, care poate fi îndoit cu mâinile goale cu o căpșună ca o piatră – inelul de logodnă care nu poate fi refuzat. Ca și dragostea, în unele cazuri, se consumă odată cu trecerea timpului.
A doua piesă prezintă o păpădie, simbol al efemerității, o plantă care este foarte aproape de inima ei și a fiului ei. Cea de-a treia parte a proiectului, constă în 2 construcții, inele monumentale realizate din hârtie simplă, material textil, plastic și lipici, vopsite integral în negru. Ele reprezintă 2 fețe antagonistice ale aceleiași idei. Una este supusă unui proces de transformare, în timp ce cealaltă, versiunea simplă, este arsă și suflată în adierea vântului.
Maria Dima
Maria a încercat să înfățișeze moartea într-un mod colorat, subliniând ciclicitatea vieții. În timp ce ceva moare; moartea fiind reprezentată de craniu; altceva trăiește – planta simbolizează viața, totul în mâna omniprezentă a lui Dumnezeu – mănușa roșie care serveste drept suport pentru bijuterie.
Workshop lui Gisbert a provocat-o să experimenteze cu materiale noi și să iasă din zona de confort, deoarece a fost prima dată când a folosit obiecte gata făcute și plastic. De obicei lucrează doar cu metal, oase și diferite materiale provenite de la animale. Inițial, a vrut să poarte piesa pe față, arătând cum firele de plastic o sufocă, sreferindu-se la efectul dăunător al plasticului asupra schimbărilor climatice. În cele din urmă a ales s-o poarte ca o bijuterie pentru spate.
Laura Sima
Acoperind piesele cu folie de aluminiu, prin textură și formă proiectul Laurei face trimitere la bijuteria tradițională, cu care are de altfel experiență. Acesta constă într-o piesă tradițională pentru cap, care dorea să fie un colier inițial, o pereche de cercei și o ie românească pe care a ștanțat-o cu propriul logo, folosind cafea.
Victoria Tonu
Lucrarea Victoriei, un colier monumental și o pereche de cercei realizați din pâine vorbesc despre un efect de domino, despre cum totul este interconectat, iar în timpul unui conflict un element de bază ca pâinea, capată valențe diferite, devine prețios. Când o verigă este afectată, întregul lanț suferă. Inspirată de materialele perisabile pe care Beuys le-a folosit, a abordat o temă politică, făcând referire la războiul din Ucraina. Workshopul lui Gisbert a ajutat-o să abordeze o astfel de temă, pe care nu a îndrăznit să o exploreze până atunci și să obțină o nouă percepție asupra bijuteriei conceptuale.
Cristina Marculet Petrescu
Cristina a dorit să infirme credința generală, conform căreia arta este inutilă, prin urmare a folosit materiale obișnuite precum cupru, care este, de asemenea, utilizat pentru instalații sanitare, creând în cele din urmă piese cu un aspect prețios. În timpul atelierului a învățat cum să obțină cunoștințe mai degrabă din interior decât din lumea exterioară. A fost o experiență interesantă, care a provocat-o să privească arta și bijuteria contemporană dintr-o perspectivă diferită.
Madalina Stoica
Opera Mădălinei vorbește în primul rând despre libertate și eliberare. Crearea bijuteriilor este pentru ea un proces de eliberare, simțindu-se constrânsă în copilărie, a descoperit mai târziu modalități de a se exprima pe deplin. Prima piesă reprezintă un trofeu pentru libertate, așa cum o numește ea. Resimte procesul creativ ca pe ceva vindecător, dar și ca pe ceva care o poate îmbolnăvi, fiind un proces care poate lăsa urme fizice. Mădălina crede că atunci când iubești cu adevărat, acel lucru se va imprima sub o formă sau alta pe tine, la fel cum ne dorim să lăsăm urme prin munca noastră. În timpul atelierului a descoperit lucruri noi despre ea însăși și a găsit curajul de a confrunta temele care o preocupă.
Ana Barbu Uzura
Influențată de discuțiile din atelier despre mentalitatea românească cu privire păstrarea aparențelor, Ana a încercat să prezinte o modalitate de renunța la dorințele materiale.
Prin urmare, ea a realizat un colier, care nu poate fi purtat, folosind diferite simboluri ale luxului, cum ar fi pene și un taur, ceea ce face referire și la creațiile lui Beuys. Pentru ea, atelierul a reprezentat o modalitate de a crea cu mai puține reguli și o oportunitate de a lucra cu artiști experimentați, ca Gisbert.
Ioana Enache Bordea
Experiență workshop-ului cu Gisbert Stach a fost una unică pentru mine. Având o lista de materiale atipice pentru o bijuterie pe care puteam să le folosim (pensula, guma de șters, sârme, sfori, aluminiu, vopsea etc) și fiind obișnuită să lucrez cu metalele și pietre prețioase, acesta a fost o adevărată provocare pentru mine, o ieșire din zona de confort.
Însă, că toate lucrurile care te fac să ieși din zona de confrort, te fac să și crești. Având profesia de architect (luând însă drumul bijuteriei) am ales să creez o serie de 3 obiecte/bijuterie care puteau fi fie obiecte decorative, fie bijuterii contemporane. Materialul folosit a fost un “mozaic” de aluminu cuprat sub forma de fagure de albine (admir și respect enorm albinele pentru munca pe care o fac și felul în care o fac).
Astfel în acest workshop intitulat “În câmpul de forță al căutătorului”, am ‘căutat în mine aceasta ieșire din zona de confort și adaptarea ei la ceva ce mă reprezintă: background-ul de architect (obiectele având forme arhitecturale) și lucrul cu metalul, da data aceasta însă nepretios.